Presă

Un trubadur modern -Lorand Cristian

   

„Mi-e primăvară în suflet, iară” se numește Spectacolul-eveniment  programat  în acest weekend, mai exact duminică 15 aprilie, de la ora 17.00, pe scena Operei din Brașov,  și care îl are ca protagonist, scenarist și regizor pe talentatul bartion Lorand Cristian; un îndrăgit trubadur modern. Spectatorilor li se propune un nou proiect  gândit de acest statornic iubitor al muzicii vechi românești, în special, al romanței,  un Concert extraordinar ce vine după succesul înregistrat de prima manifestare de acest gen, „Amintiri, flori de gând”, care a avut loc în toamna anului 2015.  

Cântece de neuitat

Programul este fără doar și poate interesant, iar reacțiile  fanilor pe  Facebook sunt încurajatoare, amplificându-se în ultimele zile. Așa că noul spectacol cu parfum arhaic, planificat să dureze trei ore, are toate șansele să reprezintă o izbândă similară cu cel dintâi.  Dacă nu cumva chiar va fi o reușită  mai mare, fiindcă spectatorii au prins deja gustul.

În prima parte protagonistul  va interpreta cântece de neuitat,  acompaniat la pian de Sena Ducariu și la vioară de Cătălin Floroiu,  „doi instrumentiști foarte valoroși care fac cât o orchestră întreagă!”, după cum își caracterizează colegii de scenă  baritonul Lorand Cristian. Piesele reprezintă o colecție de cunoscute romanțe românești, dar și melodii de muzică ușoară, plus  cântece de petrecere.

-De fiecare dată când le interpretez, ni s-a confesat interpretul, sunt surprins de frumusețea liniei melodice și de sensibilitatea versurilor. Melodiile aparțin unor mari compozitori români precum Gherase Dendrino, Nicolae Kirculescu, Emanuel Ionescu, Vasile Vasilache jr., Sergiu Malagamba, Radu Șerban, Edmond Deda, Ion Vasilescu, George Grigoriu, Emil Gavriș. Versurile de o mare frumusețe au fost scrise de Aurel Felea, Flavia Buref, Eugen Mirea, Harry Negrin, Nicolae Chirițescu, Romeo Iorgulescu, Angel Grigoriu,  Puiu Maximilian,  textieri renumiți pe vremuri, aidoma compozitorilor pomeniți. Voi aduce în atenția pulicului piese celebre,  ca „Prieten drag”, „Of, inimioară”, „Azi e mai frumos ca ieri”, „Din cioburi de iubire”, „Ploaia și noi”, „Să nu-ți spui dorul nimănui”, „Poate cânți și tu”, „Cred că m-am îndrăgostit” și altele la fel de cunoscute de generația cu ghiocei la tâmple. Prima parte a spectacolului  este un tribut închinat marilor noștri compozitori și textieri de altădată, care merită recunoștința noastră pentru bijuteriile muzicale dăruite de-a lungul carierei lor excepționale.

A doua parte va fi dedicată unor tineri interpreți foarte talentați, cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani, nerăbdători să-și manifeste arta în primul lor spectacol profesionist. Ei sunt deja  câștigători a numeroase premii,  unii la cel mai recent  Concurs de interpretare al elevilor „Crai Nou”. Dar să-i prezentăm:  Matei Tudose, Paula Țâra, Maya Garștea Wengorz, Timea Koppandi, Andrei Schuller. Programul celei de-a doua părți este alcătuit din lieduri, arii de operă,  șlagăre de music-hall, șansonete, vechi hituri de muzică ușoară.

Concertul este realizat cu sprijinul conducerii Operei Brașov, respectiv a managerului Ovidiu Lucian Mezei – care mereu m-a încurajat și susținut – fiind realizat alături de colegii și prietenii artistului, anume Rodica Garștea – scenografie, Cristina Buga – sunet, Mariana David -lumini, Silvia Papadopoulos – regie tehnică și Ovidiu Epure – tehnic de scenă.

 

Personaj charismatic

…Dar să-l  prezentăm mai pe îndelete pe eroul acestei promițătoare întâmplări artistice.  Să precizăm mai întâi că baritonul Lorand Cristian a optat abia de  câțiva ani pentru actualul  apelativ de scenă, mânat odată cu trecerea anilor de nostalgia copilăriei și adolescenței. A făcut această schimbare importantă deși se lansase și devenise  cunoscut ca artist liric cu propriul nume – Cristian Fieraru. Rampa de lansare o reprezentase faimosul Concurs de interpretare a romanței „Crizantema de Aur”, unde în urmă cu trei decenii obținuse Marele Premiu, numele de Cristian Fieraru reptrezentând  o speranță a muzicii românești. Acum,  lumea s-a obișnuit cu  noua sa ipostază patronimică,  afișele spectacolelor  menționîndu-i actualul numele artistic, care a devenit între timp…renume!

Artistul căruia îi creionăm acest medalion reportericesc își are originile la Botoșani. Este un moldovean blând la vorbă și plin de bună-cuviință în comportament, trăitor de multă vreme în miezul Transilvaniei. Ne bucurăm să-i anunțăm pe numeroșii săi admiratori că în această toamnă va…„schimba prefixul”, rotunjind o jumătate de veac de existență. Deși nu arată! Este o vârstă frumoasă, un jubileu, o bornă în timp a maturității și un răgaz pentru un prim bilanț al realizărilor în viață.

Dar să revenim la perioada debutului. Cristian nu împlinise  20 de ani când avea să cunoscă o mare izbândă muzicală, venită într-un mod neașteptat, care îi va schimba fundamental destinul: obținerea Trofeului la Festivalul Național de Romanțe de la Târgoviște, în noiembrie 1989. Deci cu foarte puțin timp înainte de începerea… Revoluției din România!

Junele interpret venise plin de emoții la ediţia a XXII-a a prestigioasei manifestări de tradiție a folclorului românesc, dând piept cu un Juriu alcătuit din personalități ale vieții artistice, precum muzicologul  George Sbârcea, compozitorii Edmond Deda și Dan Ardelean, celebra interpretă de muzică populară Angela Buciu. Botoşăneanul „nostru” a lăsat tracul la intrarea pe scenă și a cântat cu har și pasiune, cucerind publicul și impresionând jurații. Ca atare a cucerit mult-râvnita „Crizantemă de Aur”, ducând   acasă, la Botoşani, prețioasa distincție.

Doamne, ce vis frumos a trăit în acele zile…La scurtă vreme a fost difuzat la radio și televiziune, propunându-i-se mutarea în Capitală pentru a colabora cu Teatrul „Constantin Tănase”!  Mai mult ce se putea?

Numai că acel vis superb  ce era gata să prindă contur, s-a năruit odată cu evenimentele din zbuciumatul decembrie al lui  ’89. Cui îi mai ardea atunci de muzică și, mai ales, de…romanțe ???

„Revoluţia a fost ceva foarte bun, extraordinar pentru poporul român,  dar pentru mine, ca artist în devenire, a însemnat o mare provocare, eram debusolat, toate proiectele căzuseră – se confesează Cristian. Acum sunt mulţumit cum mi s-a împlinit cariera.   Privind în urmă  sunt bucuros că am putut studia la Conservator, iar apoi am ajuns interpret profesionist pe scena Operei din Brașov”.

Lorand Cristian în concert

Lorand Cristian în concert

Am mai aflat  că la Festivalul de la Târgoviște tânărul concurent a avut șansa să-l cunoască personal  pe compozitorul Dan Mizrahy, care din păcate între timp ne-a părăsit. Impresionat de vocea baritonală viguroasă a  botoșeneanului, redutabilul muzician i-a sugerat ca neaparat  să urmeze studii superioare de specialitate, oferindu-i chiar sprijinul soţiei sale, Cecilia Mizrahy, care era profesoară de canto, pregătindu-l pentru examenul de admitere la prestigiosul Conservator din București. Cristian a reușit la examen, apoi a studiat cu sârguință, și l-a  absolvit.   În acea perioadă a beneficiat de atenta îndrumare a unor profesori celebri precum baritonul Dan Iordăchescu, soprana Marina Mirea, regizorul Hero Lupescu. După absolvirea studiilor a rămas o vreme în Capitală, activând  ca redactor muzical sau inginer de sunet.  Însă nu acesta era drumul său profesional la care visa. Norocul a făcut ca maestrul Hero Lupescu să-l îndrume spre Opera din frumosul oraș de sub Tâmpa, unde a și fost angajat din toamna anului 1997.

…Au trecut, iată, două decenii de atunci, și baritonul Lorand Cristian  a ajuns un nume respectat, o vedetă a prestigioasei instituţii de cultură barșovene  – și nu numai -, având în palmares peste 50 de roluri în spectacole de operă, operetă, balet, spectacole pentru copii.

Un  repertoriu vast

Iată în cele ce urmează câteva dintre personajele cărora le-a dat viață în prodigioasa-i activitate ca solist de operă: «Benoit» din „Boema” de G. Puccini, apoi personajul principal din ultra-cunoscută capodoperă „Nunta lui Figaro”, precum și  simpaticul «Leporello» din spectacolul total ce îngemănează drama, comedia şi fantasticul intitulat  „Don Giovanni”, ambele  plăsmuiri ale genialului W.A. Mozart. Continuăm enumerarea cu  «Dulcamara» din „Elixirul dragostei”, lucrare compusă de  G. Donizetti, «Baronul Douphol» și «Marchizul D’Obigny»  din drama „Traviata” a ilustrului  G. Verdi, de asemenea, «Contele Ceprano» din „Rigoletto” a aceluiași Verdi. Să mai punctăm câteva roluri, cum ar fi bunăoară  cel al exoticului «Comisar imperial» din „Madama Butterfly”  creație a lui G. Puccini, personajul «Hermann» din „Povestirile lui Hoffmann” de J. Offenbach ori  «Morales», rol pitoresc în  atât de cunoscuta creație a lui  G. Bizet, „Carmen”.

Nici la capitolul roluri de operetă Lorand Cristian nu stă rău, având apariții pline de aplomb în „Văduva vesela” și „Țara Surâsului” de F. Lehar,  „Silvia” de E. Kalman, „My Fair Lady” de F. Loewe,  „Vânzătorul de păsări” de C. Zeller sau „Sânge vienez” și „Liliacul”, lucrări de mare popularitate din creația  lui  J. Strauss.

 Îndrăgitul  solist a apărut  și în spectacole dedicate celor mai mici spectatori, fiind foarte apreciat și aplaudat pentru prestațiile din basmele muzicale. Harul său de povestitor, cu voce caldă și inflexiuni melodioase, l-au  adus nu o dată în postura de prezentator al spectacolelor, așa cum s-a întâmplat cu feeria „Micuța Dorothy” de M. Țeicu și S. Kerim, „Degețica”, balet pe muzică de W.A. Mozart, ca și în cazul altui balet cunoscut pe muzica lui G. Bizet – „Carmen”.

A făcut numeroase turnee în Germania, Franţa, Danemarca, Norvegia.

Prima sa dragoste – romanţa

Dar în tot acest timp  fast, sensibiul artist nu a uitat de prima sa dragoste – romanţa. Pasiunea pentru acest gen aparte, în care versurile sensibile se îngemănează cu muzica de calitate, nu l-a părăsit nici o clipă. Îşi aminteşte cum pe când avea doar vreo 10-12 ani, asculta la radio ori la casetofon cântecele Ioanei Radu, Miei Braia sau ale lui Emil Gavriş. Cu toate că a devenit un cunoscuut artist liric, Lorand Cristian nu a uitat nici o clipă că fusese ultimul mare câştigător al Trofeului „Crizantema de Aur”, până la Revoluţie.
Și așa s-a materializat primul său spectacol de gen ce a avut loc pe scena Operei din Brașov, în data de 22 noiembrie 2015, intitulat „Amintiri, flori de gând”. Amintitul concert de romanţe s-a bucurat de  un succes neașteptat  la public și  media. „Am fost copleşit de numărul foarte mare de spectatori prezenți, ca și a celor care au reacționat favorabil pe Internet. Mi s-a confirmat ceea ce bănuiam, spune muzicianul. Anume,  că iubitorii de romanţe nu au dispărut, că nu este  câtuși de puțin vorba o specie muzicală desuetă, pe cale de dispariție, cum afirmă răutăcios unii „specialiști”. Trebuie doar ca cineva să promoveze din nou genul, să ofere marelui public posbilitatea de a asculta MUZICĂ ADEVĂRATĂ”.

Lorand Cristian

Lorand Cristian

Piese ca „Bătrânul tei”, „Astăzi e ziua ta”, „De ce oare eu te-am cunoscut?” reprezintă romanţe nemuritoare, pe care spectatorii le-au fredonat odată cu solistul la spectacolul amintit, unii chiar au lăcrimat…

…Autorul acestor rânduri a avut plăcerea și bucuria să-l revadă și să-l reasculte toamna trecută pe hărăzitul interpret cu prilejul Ediției jubiliare a Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de Aur” de la Târgoviște, unde Lorand Cristian  a evoluat alături de alți câștigători ai Trofeului de-a lungul vremii. Invitarea lor în concert a reprezentat o idee excelentă a Alinei Mavrodin Vasiliu, ea însăși o apreciată interpretă, dar și  directoare a celui mai longeviv festival din țara noastră, oferindu-le astfel laureaților Marele Premiu posibilitatea de a evolua încă o dată pe scena care i-a făcut cunoscuți și i-a propulasat în lumea bună a romanței.

000

…Duminică, 15 Prier, de la ora 17.00 va fi, așadar, a două întâlnire la Brașov, pe scena Operei, a distinsului bariton Lorand Cristian cu publicul ce iubește romanța și muzica românească veche, care  i-au adus atâtea satisfacții, schimbându-i radical cursul vieții.

Să-i urăm succes, asigurându-l de prețuirea și prietenia noastră…

Horia C. Deliu

LORAND CRISTIAN: “Ai două căi, ori faci ceva cu viaţa ta, ori ne despărţim. Am ales să trăiesc!” FOTO, VIDEO

LORAND CRISTIAN: "Ai două căi, ori faci ceva cu viaţa ta, ori ne despărţim. Am ales să trăiesc!" FOTO, VIDEO

 LORAND CRISTIAN Facebook

Lorand Cristian, după numele de scenă, s-a născut pe 2 noiembrie 1968, la Botoşani. Abia împlinise 19 ani când a pornit pe drumul Târgoviştei, la Concursul Naţional “Crizantema de aur”. Era începutul lui noiembrie 1989. Ediţia a XXII-a a “Crizantemei”, cu George Sbârcea, Edmond Deda, Dan Ardelean şi Angela Buciu în prestigiosul juriu. 

Botoşăneanul cucereşte publicul, impresionează juriul! Trofeul “Crizantema de Aur” pleacă la Botoşani, odată cu marele premiu, Cristian Lorand Fieraru stârnind parcă un tăvălug de speranţe ce aşteptau să se concretizeze. Peste numai o lună, în 9 decembrie 1989, vocea lui Lorand Cristian răsuna la radio şi la tv în întreaga ţară. Un succes ce părea că îi va deschide uşile studiourilor, un succes care venea la pachet cu promisiuni ameţitoare: o carieră în Bucureşti la Teatrul “Constantin Tănase”, cu casă asigurată şi toate cele ale unui trai de artist al poporului, un popor care nu avea niciun motiv să nu îl iubească.

Peste numai câteva săptămâni, însă, visul se prăbuşeşte. România se desprindea de lumea veche şi pătrundea, e adevărat că într-o rochie cam ponosită, chiar însângerată, în sala de bal a libertăţii şi a democraţiei. Cel puţin aşa se credea atunci…

“Revoluţia a fost ceva foarte bun, dar pentru mine, ca artist, a însemnat o prăbuşire totală”,spune astăzi Lorand Cristian, însă nu cu năduf, nici cu regrete. Astăzi este mulţumit că nu a apucat să facă drumul spre Bucureşti.

Astăzi, după 26 de ani, îmi dau seama că în acest timp am învăţat, am avut timp să mă gândesc, să-mi adun forţele, să trec prin anumite etape. Pot spune acum că am învăţat ce înseamnă viaţa”, mărturiseşte într-un interviu realizat de Silvana Enache, pentru televiziunea braşoveană.

Viaţa avea să-l întoarcă la romanţă mai târziu. Chiar dacă timp de aproape două decenii a făcut tot muzică.

Acolo, la Târgovişte, în acel 1989, îl cunoaşte pe compozitorul Dan Mizrahy. Impresionat de vocea tânărului botoşănean, îi propune acestuia să continue studiile muzicale, oferindu-i chiar sprijinul soţiei sale, profesoara de canto Cecilia Mizrahy, care se angaja să îl pregătească pentru examenele la Conservator.

A intrat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, absolvind în 1997. A beneficiat de atenta îndrumare a unor profesori celebri precum baritonul Dan Iordăchescu, soprana Marina Mirea, regizorul Hero Lupescu. După absolvirea studiilor a rămas o vreme în Capitală, activând ca redactor muzical sau inginer de sunet.

Un alt om de muzică avea să îi direcţioneze destinul muzical. Regizorul Hero Lupescu îl îndeamnă să vină spre Opera din Braşov, astfel că, din toamna anului 1997, Lorand Cristian este angajat al prestigioasei instituţii de cultură, unde a interpretat mai bine de 50 de roluri în spectacole de operă, operetă, balet, spectacole pentru copii, de la “Traviata” şi “Nunta lui Figaro”, la “Don Giovanni” sau “Elixirul dragostei”. A fost distribuit în operete precum “Văduva veselă”, “Vânzătorul de păsări”, “Liliacul”. A făcut numeroase turnee în Germania, Franţa, Danemarca, Norvegia.

În tot acest timp nu uită romanţa, prima iubire. Nu uită că romanţa l-a adus în muzică. Cu toate acestea, nu se opreşte din iureşul vieţii. Înfiinţează Corul Unison, un  proiect cu care obţine satisfacţii artistice şi împliniri sufleteşti.

Dar cu trecerea anilor simte că acolo, în cămăruţa sufletului, a îngropat un talant, acel har primit de la Dumnezeu pentru a-l împărtăşi lumii.

În 2013 paradisul bunăstării se prăbuşeşte: o boală de inimă urmată de o operaţie pe cord, de care trece însă cu bine, avea să îi deschidă uşile pe care demult le ferecase.

“Până în 2013 credeam că viaţa înseamnă numai muncă, alergătură, goana după bani. Dar Dumnezeu mi-a spus: Stop! Ai două căi, ori faci ceva cu viaţa ta, ori ne despărţim, adică tu te desparţi de viaţă! Am ales să trăiesc”.

Anul 2013 a fost răscrucea. A fost anul în care şi-a amintit de talantul primit. Atunci, după operaţie, şi-a amintit de el, s-a regăsit, s-a recunoscut pe sine, cel al sufletului dăruit lumii. Iar sufletul său purta acum un nume: romanţa.

“De atunci, zi de zi mă trezesc dimineaţa şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mai am o zi. Mă bucur de oameni, de frumos. După 2013 am revenit la romanţă. În viaţă trebuie să faci ceea ce eşti menit să faci. Dumnezeu îţi dă un talant. Vreau să dăruiesc sufletul meu. Oamenii să mă cunoască. Romanţa nu poate avea succes decât prin vibraţie, prin acea legătură între interpret şi public”.

Dragostea pentru romanţă stăruia de multă vreme în suflet. Îşi aminteşte cum, pe la 10-12 ani, asculta la radio ori la casetofon cântecele Ioanei radu, Mia Braia sau Emil Gavriş. Cu toate acestea, timp de 18 ani este bariton la Opera din Braşov, crezând că destinul său artistic îşi găsise menirea. El, ultimul mare câştigător al Trofeului “Crizantema de Aur” până la Revoluţie, a avut nevoie de o operaţie pe inimă pentru a se întoarce pe făgaşul ce îi fusese hărăzit!

După operaţie a prins a scotoci arhive, a reluat partituri vechi, a muncit. În 22 noiembrie 2015 a avut primul concert de romanţe: “Amintiri, flori de gând”. Un succes răsunător la public, neaşteptat! “Am fost copleşit de numărul foarte mare de spectatori. Am fost surprins că publicul de romanţe nu a dispărut, el exista, dar trebuia să îl adune cineva. Am simţit că vreau să dăruiesc tot ce e divin în mine”.

“Bătrânul tei”, “Astăzi e ziua ta”, “De ce oare eu te-am cunoscut?”, romanţe pe care publicul le murmură, le aplaudă. Tineri sau mai puţin tineri lăcrimează în sală. În faţa lor, un artist impecabil: voce, discurs, linie melodică vibrantă, mişcare scenică de o eleganţă fără cusur. Anii de experienţă muzicală, sutele de spectacole şi zecile de roluri îşi spuneau acum cuvântul.

“Simt că cineva mă ajută de fiecare dată. Dumnezeu îmi va deschide drumurile şi pe mai departe, îmi va netezi calea mie, dar în primul rând romanţei”, spune cu entuziasm şi credinţa că are o misiune de îndeplinit.

“După incidentul din 2013, cu boala de inimă, am mult mai multă forţă şi putere, mi-am schimbat viaţa. Sunt dator să-mi valorific talentul”, spune astăzi cu credinţa şi cu smerenia celui încercat.

 

 

 

articol best of brasovBOB_2_16-1articol bzb 18 noiembriemesagerul marti 17 noiembrie nr.1490.inddarticol Monitorul expresarticol din bzb